Ipostaza esenţială a naratorului dezvoltă de fapt o foarte spornică poetică a privirii. Este elementul specific fiziologiei literare ca specie. Dumitru Anghel are ochi de prozator, are toate darurile marelui chin, are exerciţiul zilnic al celui ce bate frază pe nicovala pufoasă a paginii albe şi, mai presus decât orice, vede omenescul cu o nesătulă curiozitate şi îl aşeazp în câteva tipologii clasice.Adevărul e că astfel de fraze frumos caligrafiate nu pot fi scrise decât de cei care, în tăcere, fără scop, scriu zilnic, între cuminecări, rugăciuni în cerneală. Ceea ce rezultă ar putea fi, după modelul balzacian, aparent vetust, fiziologii. Pentru modelul retro au tot ce le trebuie; ironia fină le aduce discret spre modernitate.
prof. Viorel Mortu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu