Portretul ca mod de viaţă

RECENSA REDIVIVA

2011-07-14T08:43:00.002+03:00

Comentariile şi analizele literare, semnate de Dumitru Anghel şi apărute în decursul timpului în presa de specialitate, au fost întotdeauna primite cu deosebit interes de către cei care preferă să citească poezie sau proză, mai curând într-o carte cu file şi coperţi decât s-o pescuiască din ecranele internetului. De curând, profesorul s-a decis să adune o seamă din articolele sale, probabil pe cele mai semnificative, într-un volum de observaţii critice, menite să-i ofere cititorului un punct de vedere calificat, un reper după care să-şi poată ordona propriile sale aprecieri. Volumul rezultat se intitulează Recensia rediviva şi conţine un număr de 24 de cronici referitoare la creaţia a tot atâtor autori valoroşi, selectaţi cu deosebită perspicacitate.
Cu scriitorii selectaţi, cartea se constituie într-o mini antologie preferenţială care, finalmente, exprimă sagacitatea şi gustul sigur al antologatorului. Dar, dincolo de aceste calităţi, este cât se poate de reconfortant să parcurgi un text elegant, echilibrat, în mod convingător formulat şi plin de urbanitate, fără ifose şi fără blocări dăscăleşti, tehnologizate. Dumitru Anghel practică o chirurgie literară de mare fineţe, lectorem delectando, pariterque monendo (Horaţiu).
Nu vom purcede aici la o analiză a analizei. Înzestrările textului sunt evidente. Dar, critica literară, pe lângă acurateţe, informaţii şi onestitatea aprecierilor, trebuie să fie şi în mod elegant exprimată. Lui Dumitru Anghel nu-i lipseşte această calitate.
La capitolul Adrian Păunescu, ne permitem să facem recalculări: poetul nu a fost admirat şi detestat în egală măsură. Confraţii invidioşi şi neajutoraţi l-au defăimat, dar marele public l-a primit cu bucurie, poezia naţionalistă şi militantă a acelor vremuri era obişnuită şi nu-l putem învinui pe Adrian Păunescu că n-a fost probalist avant la lettre. Oricum, arta lui e mai onorantă decât modernismele de import actuale, în care patria e batjocorită pe toate planurile de înşişi copiii ei. Vorbind despre romanul lui Adrian Păunescu, Vinovat de iubire, Dumitru Anghel observă vivacitatea stilului aidoma unui scenariu de film sau radiofonic – exerciţiu pe care-l recomandăm tuturor prozatorilor atinşi de incontinenţă verbală – dar îl consideră atipic faţă de formula consacrată. Rezervă profesorală, întrucât capodoperele sunt scutite de furcile caudine ale academismului. Haideţi să nu ne mai numărăm iambii şi troheii: o greşeală de prozodie sau de sintaxă este o imperfecţiune, nicidecum o crimă, iar decretele literare scolastice pot fi depăşite oricând, în toate sensurile.
Mai departe, grădina lui Dumitru Anghel e plină de inflorescenţe rare şi interesante. Aurel M. Buricea, poate cel mai important scriitor contemporan al Brăilei, după genialul Fănuş Neagu, este creştinul care se roagă punând condiţii şi omul care aleargă perpetuu după certitudini. Poet religios, Bucur Chiriac nu-şi uită nici socrii dragi: Chiriacule şi Despina, cărora le dedică o poezie plină de candoare. Dan Anghelescu oferă o poezie considerată prin disconfort, recul de comunicare, dar interesantă prin noutatea şi îndrăzneala prozodică atipică. O gramatică şi o topică în derivă, fără strofe, ritm şi rimă, cu structură dodecafonică, strawiskiene şi wagneriene. Se împacă destul de greu aceste tendinţe cu dodecafonismul antedeclarat, dar să reţinem predilecţia lui Dumitru Anghel pentru comparaţii din domeniul muzicii clasice. Arta lui Emilian Marcu, un foarte bun scriitor, beneficiază de o serie de estimări tehnice, dar şi de încrederea scriitorului Vasile Andru. Lucrarea Neamul şi Babilonia de George Apostoiu evoluează între eseu-protest şi critica literară de conjunctură. Dumitru Anghel înfierează atacul detractorilor de duzină şi lipsiţi de bun-simţ împotriva valorilor consacrate. Este, apud Dumitru Anghel, un text de o gravitate barocă, de atitudine, în care resuscitează o serie de fantome proletcultiste, precum A. Toma, Dan Deşliu, Mihai Beniuc, dar şi persoane onorabile: Dosoftei, Văcăreştii, Alecsandri, Creangă, Eminescu, Ştefan Aug. Doinaaş, Sorescu, Nichita şi lista se împotmoleşte la Cărtărescu şi la exhibiţionismul de ultimă generaţie. Este apreciată decenţa, eleganţa şi nonagresivitatea lucrării lui Geeorge Apostoiu, violenţa limbajului ziaristic, mai ales fiind mult exacerbată în zilele noastre.
Alt scriitor: Gheorghe Andrei Neagu practică o literatură de contrast pe portativ solo cu ingrediente mistice, cu structurări lingvistice lexicale, cu valenţe tipologice definitorii. Evident, calificativele pe care Dumitru Anghel le acordă oştirii române sunt hazardate dacă punem în balanţă şi jertfa milioanelor de tineri apărători ai ţării în ultimul Război mondial.
Iată şi un confrate matematician, profesorul Ion Toderiţă cu o anti-epopee împotriva răului (!), o proză lirică cu arpegii de prozodie pe coordonatele versului alb (sic!). Caracterizarea prozei lui Ion Toderiţă capătă accente extrem de măgulitoare: eticul lui Ion Toderiţă este extrem de fascinant şi pasional ca o alunecare de emoţie prin exces de adrenalină lexicală… fraze sincopate, cu inflexiuni lirice, cu incoerenţe gramaticale de efect, cu nuanţe de oralitate regională şi rurală…(!?). Finalmente, autorul analizat primeşte notă bunişoară…
În volumul lui Lucian Badea, profesorul observă trecerea de la romanul poliţist la proza psihologică. Că în treacăt întâlnim poeziile lui Stan V. Cristea şi nonconformismul lui Nicolae Ungureanu precum şi poezia Ştefaniei Oproescu în tonalitate spectrală de rogvaiv (!?); şi aflăm că Violeta Craiu a fost tradusă în bulgară, maghiară şi macedoneană. (Asta nu-i chiar rău, şi noi am dori să o citim în traducere…).
Aşadar, volumul de comentarii literare Recensa rediviva semnat de Dumitru Anghel oferă un câmp larg de discuţii, dar şi o serie întreagă de observaţii utile şi competente. Răzbesc în pagini ecouri mai intense şi mai insidioase ale marii confruntări între sistemul clasic de valori culturale consacrate şi cel post sau hipermodernist al unor scriitori mai tineri care vor, cu orice preţ, chiar cu preţul ridicolului, să iasă în faţă sau să apară la televizor cu valori second-hand, importate, fără discernământ, dintr-un Occident, el-însuşi nebulos.
Dumitru Anghel preferă, cum era de aşteptat, o atitudine apolinică, având unghiul de vedere spre un orizont de valori culturale autentice, iar dacă ne e permis, el este un căutător de piatră rară pe câmpia românească.
Viorel DINESCU

REVERENŢE CRITICE, Ed. Edmund, Brăila, 2009

2009-09-12T12:52:00.004+03:00

Din 1965 şi până în 2009, aproape jumătate de veac de istorie culturală, de istorie literară, domnul profesor Dumitru Anghel o punctează prin opere reprezentative, pentru un public exigent, pentru un cititor care alege cartea. Autorul comentează doar ceea ce îi place, îl interesează şi răspunde unor întrebări, unei conştiinţe, dând valoare literară scriitorilor brăileni descrişi. Avem de această dată o carte despre cărţi, o literatură despre literatură, unde cronica devine pretextul lecturării ideii primei literaturi. Domnul Dumitru Anghel adună cronici, tăios, la obiect, cu incizie, cu pretext foarte bun, cu un epic excelent, texte de analiză care pot forma oricând o antologie locală a istoriei literare. Sunt chiar cele mai bune texte scrise despre anume cărţi, cum ar fi cele despre Vasile Rusescu, la cartea despre Liliana Spătaru, Indris, la Când vine vremea gâştelor sălbatice, de Cristian Robu-Corcan.

Cartea surprinde şi evoluţia frazării, într-un fel fraza în '67, '68, '70, altfel în anii '80 şi în ultimul timp are altfel de frazare; deja se simte ca un râu în câmpie, a trecut printr-o zonă mai aprigă şi mai îndârjită în primele cronici - în timp scrise vreau să spun - iar cronicile din ultimii cinci ani sunt scrise cu o mare voluptate. O secvenţă bună de raft, pentru că domnul profesor Dumitru Anghel este o prezenţă inconfundabilă în peisajul cultural brăilean, un reper în zona moralităţii culturale, creatoare, ceea ce nu-i de colo, cu o mie de articole scrise, cu care putem distinge un destin, un reper, o măsură a lucrurilor cu o semnătură inconfundabilă.

prof. Viorel Mortu

PORTRETE CU VARIAŢIUNI PE CONTRAPUNCT (II), Ed. Danubius, Brăila, 2008

2009-03-23T19:15:00.000+02:00

Dacă cineva ar dori, pornind de la volumele Cetăţeni de onoare ai Brăilei, Portrete în aquaforte, Brăila muzicală şi Portrete cu variaţiuni pe contrapunct, ar putea alcătui o foarte originală monografie a oraşului de pe Dunăre. Aici se găsesc atât de multe informaţii încât celor ce vor avea curiozitatea să afle ceva despre universul brăilean le va fi de folos să deschidă cărţile lui Dumitru Anghel. Toate populate de personaje reale şi ideale în acelaşi timp pe care autorul le risipeşte în lume cu iubire şi cu talent literar. Cărţile lui ar putea fi, evident, păstrând proporţiile, punctul de plecare pentru un muzeu al figurilor de ceară brăilean, de tipul muzeelor Grévin, de la Paris, sau Madame Tussand, de la Londra. Până atunci, cititorului şi este dăruit un muzeu literar imaginar, în care personajele fac din Brăila un oraş mereu viu, niciodată învins. Cu o singură excepţie, cea a unui intrus care se bucură de prietenia autorului şi a fost rătăcit printre ele.

George Apostoiu

PORTRETE ÎN CLAROBSCUR, Ed. Opinia, Brăila, 2007

2009-03-23T19:03:00.000+02:00

Dezvelind prezentul de zdrenţele samavolniciilor, năravurilor şi nazurilor cu care ne-au pricopsit reforma spre nicăieri şi ciudata democraţie, Dumitru Anghel nu dă sentinţe. Dă doar de înţeles că primii luaţi de rever trebuie să fie cei care, bătuţi de soartă şi neîntrebaţi de sănătate stau sloi de gheaţă în faţa legii, dau în brânci ca robii, plini de mirări se aleg cu ce dă Domnul de Sus sau domnii de jos şi, cu supuşenia sfinţilor, tac şi îndură, înghit în sec şi se îmbată cu apa chioară a nălucirii că n-are cum să nu apară odată şi odată şi semnele ieşirii din văgăuna în care au fost aruncaţi.

prof. Vasile Ioan Zbarcea

JURĂMÂNTUL EUTERPEI, Ed. Opinia, Brăila, 2006

2009-03-23T18:49:00.000+02:00

Este momentul să subliniez un punct de vedere: JURĂMÂNTUL... EUTERPEI, noua carte semnată de publicistul brăilean Dumitru Anghel, ar rămâne golită de valoroase semnificaţii dacă substanţa ei nu s-ar proiecta - fie cât de succint - şi din perspectiva acestui background al stărilor de lucruri creionate mai sus.

E o perspectivă datorită căreia lucrarea dobândeşte un aer foarte special. De altfel - să nu uităm - un demers publicistic se defineşte (ori se delimitează), prin calităţile lui de act al adeziunii la un sistem de valori, implicit la o anume paradigmă spirituală pe care - în funcţie de posibilităţi - o (re)aduce în vizibilul atenţiei generale.
Dan Anghelescu

PORTRETE CU VARIAŢIUNI PE CONTRAPUNCT, Ed. ZIGOTTO, Galaţi, 2006

2009-03-23T18:42:00.001+02:00

Ipostaza esenţială a naratorului dezvoltă de fapt o foarte spornică poetică a privirii. Este elementul specific fiziologiei literare ca specie. Dumitru Anghel are ochi de prozator, are toate darurile marelui chin, are exerciţiul zilnic al celui ce bate frază pe nicovala pufoasă a paginii albe şi, mai presus decât orice, vede omenescul cu o nesătulă curiozitate şi îl aşeazp în câteva tipologii clasice.
Adevărul e că astfel de fraze frumos caligrafiate nu pot fi scrise decât de cei care, în tăcere, fără scop, scriu zilnic, între cuminecări, rugăciuni în cerneală. Ceea ce rezultă ar putea fi, după modelul balzacian, aparent vetust, fiziologii. Pentru modelul retro au tot ce le trebuie; ironia fină le aduce discret spre modernitate.
prof. Viorel Mortu

BRĂILA MUZICALĂ, Ed. Centrului de Creaţie, Brăila, 2005

2009-03-23T18:32:00.000+02:00

Două coordonate majore străbat această carte: nevoia de muzică şi atitudinea întru apărarea adevăratei arte muzicale de poluările timpului. Aceştia sunt cei doi piloni pe care se construieşte arcada muzicală a lui D. Anghel. Muzica, în viziunea sa, este forma cea mai de sus a plânsului universal după iubire, după putere şi după libertate. Personificată în zeitate, muzica i-a modelat omului sufletul, uneori chiar împotriva voinţei lui. Prin însumara şi structurare riguroasă, textele cărţii, avancronici şi cronici muzicale, redau o istorie a vieţii muzicale a Brăilei aşa cum a fost. Limpezimea, concizia frazei, ilustraţia, costumele personajelor (vezi Liviu Vasilică) ne oferă o lectură de fond şi una de imagine, plăcute, reconfortante. În cartea de faţă, Dumitru Anghel pune în practică ideile din lucrarea sa de diplomă, Critica muzicală ca gen al criticii de artă, şi probează fidelitatea faţă de crezul său dintru început. Demersul nu este numai o laudă justificată adusă urbei Brăilei, care l-a adoptat ca pe un adevărat fiu al său, nu este numai o evocare peste timp a atâtor iluştri înaintaşi ai genului muzicală este şi o conturare a propriului său destin.
Nicolae Grigore Mărăşanu

CETĂŢENI DE ONOARE AI BRĂILEI, Ed. Ex Libris, Brăila, 2004

2009-03-23T18:13:00.000+02:00

Din punct de vedere strict tehnic cartea Cetăţeni de Onoare ai Brăilei este un summum de 87 de portrete, 84 individuale şi 3 colective, care evocă Societatea muzicală Lyra, Veterani de război şi Eroii Revoluţiei din Decembrie ‘89. Faţă de Portrete în aquaforte, unde utilizează tehnicile caracterologiei fizice, morale şi intelectuale, registrul stilistic a fost nuanţat. Pentru ca noile chipuri din Cetăţeni de Onoare ai Brăilei să prindă viaţă şi să anime scena vieţii social-culturale a urbei, era nevoie de o reconstituire cât mai exactă a contextului social-istoric în care au trăit personalităţile respective şi de alcătuire a unor fişe biografice şi (sau) bibliografice de natură să dea consistenţă argumentaţiei. Lucru care i-a reuşit din plin autorului nostru. De aceea, cartea lui Dumitru Anghel este un compendiu de cultură şi civilizaţie locală şi naţională, o filă din istoria devenirii conştiinţei comunitare, scrisă cu talent şi dăruire.
prof. Constantin Gherghinoiu

PORTRETE ÎN AQUAFORTE, Ed. Ex Libris, Brăila, 2004

2009-03-23T18:05:00.000+02:00

Cartea constituie o apariţie neaşteptată în spaţiul literar brăilean, fiind prima întreprindere de acest fel la Brăila. Pe tot parcursul Portretelor, D. Anghel se dovedeşte a fi un bun
cunoscător al psihologiei umane, un autor cu o privire atentă şi incisivă, care ştie să ignore nesemnificativul, reţinând doar ceeea ce este cu adevărat de esenţă în creionarea unui personaj. De aceea, tonul scrierii sale pendulează de la un sentimentalism uşor mascat la ironia fină şi până la şarjă, fără ca schimbarea registrului stilistic să afecteze în vreun fel unitatea cărţii. Impresionează în cartea lui Dumitru Anghel precezia tuşei, corectitudinea psihodiagnosticului, savoarea ironoică pusă în unele pasaje, siguranţa cu care creionează caracterele (în sensul dat de La Bruyere).
prof. Constanttin Gherghinoiu

MONOGRAFIA ŞCOLII NR. 12 BRĂILA, Ed. SOFTEQ, Brăila, 1997

2009-03-23T18:02:00.001+02:00

Prezenta monografie elaborată la sugestia Inspectorului şcolar general profesor Viorel Mortu, constituie un argument al legăturii de suflet ce s-a statornicit între autorul ei şi instituţiile şcolare pe care le-a slujit.
Propunerea de a o elabora a fost un moment fericit pentru acest eminent om al şcolii, profesor Dumitru Anghel, de a scoate la lumină adevăruri ascunse în arhivele celor două şcoli, care funcţionează din 1873.
prof. Virginia Mihăilescu

CURRICULUM VITAE

2009-03-22T17:30:00.000+02:00

Născut la 23 august 1939 în comuna Crângu (Ologi), satul Secara, jud. Teleorman, fiul familiei Anica şi Paraschiv Anghel;
Şcoala primară (cls. I-IV) în satul Secara, în perioada 1946-1950; clasele V-VII şi VIII-X (liceul), în perioada 1950-1956 la Liceul Mixt din Turnu Măgurele;
Absolvent al Facultăţii de Filologie, Universitatea Bucureşti, promoţia 1963 „George Călinescu”, cu lucrarea de stat: „Critica muzicală, ca gen al criticii de artă”, condusă de prof. univ. George Bălan de la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” şi de prof. univ. Silvian Iosifescu, de la Universitatea Bucureşti;
Profesor de limba şi literatura română la Şcolile nr. 23, 21, 17, 18, 11 şi 12; director al Şcolilor nr. 17, 11 şi 12 din Brăila, din 1965 până în 2001;
La 1 martie 1968, după reforma administrativă, când Brăila redevine judeţ, este numit director al Casei de Creaţie a judeţului Brăila şi se implică în redistribuirea fondurilor Culturii de la fosta regiune Galaţi; organizează cenaclul litarar „Mihu Dragomir” şi publică prima plachetă (Zbor Alb) a poeţilor brăileni; de la 1 octombrie 1970 este numit Preşedinte al Comitetului Municipal pentru Cultură şi Artă şi prestaţii remarcabile în plan editorial şi al vieţii muzicale brăilene;
Din 1965 şi până în prezent, publică peste 900 de articole pe tematică culturală (cronici muzicale, cronici de teatru şi de film, recenzie de carte, eseuri...) în presa brăileană („Înainte”, „Analele Brăilei”, „Libertatea”, „Monitorul de Brăila”, „Obiectiv – Vocea Brăilei”, „Ancheta”, „Florile Dunării”...) şi în publicaţii din ţară („Viaţa Nouă” – Galaţi, „Scânteia”, Scânteia tineretului”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Naţiunea” – Bucureşti, „Oglinda literară” – Focşani, „Sinteze literare” – Ploieşti, „Caligraf” – Alexandria, „Pagini Dunărene” – Turnu Măgurele) şi din străinătate („Curierul Atenei” – Grecia).
În primii ani de învăţământ s-a implicat în viaţa culturală a Brăilei, când a pus în scenă, cu participarea la festivalurile de profil, în perioada 1965 – 1989, spectacole de teatru de amatori cu „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian sau „Cântăreaţa cheală” de Eugene Ionesco, într-o perioadă de recunoaştere a scriitorului francez de origine română în revista „Secolul XX”;
A regizat spectacole artistice ale elevilor şi a scris scenarii pentru spectacole de estradă şi muzicale, ale Cluburilor Sindicale brăilene;
Cu sprijinul financiar al Sindicatului Învăţământului Brăila a publicat revista „Educatorul”;
Este membru al Societăţii Filarmonice „Lyra”, de la reînfiinţarea sa din 1974;
S-a implicat direct prin prestaţii în publicistica brăileană şi centrală în organizarea şi desfăşurarea celor două ediţii ale Festivalului Muzical „Orfica Lyrei”, în 1983 şi 1985;
Participă la viaţa culturală a Brăilei şi în calitate de redactor al revistei „Florile Dunării”, sau de redactor-şef la revistei „Vocea a treia” a Clubului Seniorilor din Învăţământ Brăila;
Publicistic, a debutat în perioada studenţiei, în martie 1962, cu o cronică muzicală la Concertul Orchestrei Simfonice „Gewanhauss” din Liepzig de la Ateneul Român în revista „Contemporanul”, şi se va implica în viaţa muzicală a oraşului de la Dunăre;
Editorial, a debutat în 1997 cu „Monografia Şcolii 12”, într-o iniţiativă inspirată a Inspectoratului Şcolar, de cunoaştere a istoricului şcolii româneşti;
În 2004, a publicat şi a lansat cu succes de critică literară cartea „Portrete în aquaforte”, o galerie de portrete de personalităţi din zona culturală, socială şi politcă a Brăilei (Fănuş Neagu, Nicapetre, Gheorghe Lupaşcu, Nicolae Grigore Mărăşanu, Aurel M. Buricea, Ionel Voineag, Nicu Teodorescu, Timotei Petride, Ion Voicu, Ştefan Ruha...), iar în decembrie, în cadrul „Zilelor Municipiului Brăila” a lansat cartea „Cetăţeni de Onoare ai Brăilei”;
În 2005 a publicat cartea „Brăila muzicală”, o antologie de avancronici şi cronici muzicale, articole despre tradiţiile muzicale ale oraşului, recenzii de carte de muzică, interviuri cu personalităţi ale vieţii muzicale brăilene şi româneşti... „o laudă justificată adusă urbei Brăilei, care l-a adoptat pe Dumitru Anghel ca pe un adevărat fiu al său”, după afirmaţiile poetului Nicolae Grigore Mărăşanu din prefaţa volumului;
În 2006, D. Anghel a lansat cea de-a cincea carte a sa: „Portrete cu variaţiuni pe contrapunct”, noua colecţie de oameni de ieri şi de azi ai Brăilei, care completează galeria acelor figuri din Portrete în aquaforte, ambele ilustrând orgoliul cosmopolit al celui mai european port dunărean românesc”, după afirmaţiile din prefaţă ale scriitorului George Apostoiu, care mai afirma: „Brăila datorează mult fiului ei adoptiv care este D. Anghel...” pentru că „Dacă cineva ar dori, pornind de la volumele Cetăţeni de Onoare ai Brăilei, Brăila muzicală, Portrete în aquaforte sau Portrete cu variaţiuni pe contrapunct, ar putea alcătui o originală monografie a oraşului de la Dunăre. Cărţile acestea ale lui D. Anghel ar putea fi, evident, păstrând proporţiile, punctul de plecare pentru un muzeu de ceară brăilean, de tipul muzeelor Grevin de la Paris, sau Madame Tussaud de la Londra. Până atunci, cititorului îi este dăruit un muzeu literar imaginar, în care personajele fac din Brăila un oraş mereu viu, niciodată învins”;
În decembrie 2006, în cadrul „Zilelor Municipiului Brăila”, pe fundalul Concertului Simfonic „Mozart Rock”, D. Anghel a lansat volumul – monografie „Jurământul... Euterpei”, dedicat unei personalităţi remarcabile a vieţii muzicale brăilene;
În noiembrie 2007, a tipărit şi lansat un volum de proză publicistică, „Portrete în clarobscur”, iar în 2008 a scos ediţia a II-a cărţii „Portrete cu variaţiuni pe contrapunct”;
Anul 2008 a fost consacrat unui fel de Mecenat editorial, pentru că s-a ocupat în calitate de redactor de carte şi de autor de prefaţă, de editarea, tipărirea şi lansarea cărţilor unor scriitori brăileni: „Trăiri uitate”, momorialistică, de Mihail Atanase Simionescu; „Mrejele iubirii”, roman, de Oma Stănescu; „Amurg”, roman, de Valeriu Ion Găgiulescu; „Indris”, versuri, de Liliana Spătaru; „Indris”, versuri, ed. a II-a, trilingvă, de Liliana Spătaru, „Potcovarul lui Pegas”, versuri, de Valeriu Ion Găgiulescu;
Din septembrie 2008 şi în prezent, susţine o rubrică de „Note de lector” în ziarul bisăptămânal „Brăila”, cu apariţie miercuri şi sâmbătă, în care a publicat peste 40 de recenzii ale cărţilor unor scriitori brăileni, care, cu încă 25 în numerele următoare ale ziarului, vor alcătui viitoarea carte: „Reverenţe critice”, cu lansare în data de 23 august 2009, cu ocazia sărbătoririi oficiale a 70 de ani de viaţă ai autorului;
Publicistul D. Anghel este membru al Cenaclului „Mihail Sebastian” al Uniunii Scriitorilor din România, condus de poeţii Nicolae Grigore Mărăşanu şi Constantin Gherghinoiu;
Militează de ani de zile pentru apariţia unei reviste de cultură la Brăila şi, pentru început, sâmbătă 14 martie 2009, lansează în calitate de redactor-şef revista de cultură şi atitudine „ZEIT”, director Cătălin Nicolae Moldoveanu;
Pentru decembrie 2009, are în curs de redactare cartea „Cetăţeni de Onoare ai Brăilei”, ed. a II-a, revizuită şi adăugită, cu lansare în cadrul „Zilelor Municipiului Brăila”;
Dumitru Anghel are titulul de „Profesor evidenţiat” şi este onorat cu două „Diplome de excelenţă” acordate de Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural – Brăila şi de Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” Brăila;
Publicistul Dumitru Anghel este inclus în „Prezenţe brăilene în spiritualitate românescă” – mic dicţionar enciclopedic – de Toader Buculei, Ed. Ex Libris, Brăila, 2004 şi în „Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor teleormăneni”, apărut sub semnătura lui Stan V. Cristea la Ed. ROCRISS, Alexandria, 2005.